IndragOstita de un strain .. [;x]

Am sa scriu despre dragoste pe aripile unui inger. Sa zboare imprejurul intregii lumi, sa-mi imprastie sentimentele, sa imi gaseasca iubirea care e atat de departe de ochi si atat de aproape de inima – o fantoma a sufletului meu ce pluteste sub pielea-mi atinsa de dor.

O sa scriu despre visele mele imposibile, sperand ca ingerul va gasi iubirea ce-mi apartine, ce-i numai a mea … doar ea poate da viata viselor care mor putin cate putin in mine.

Am sa fac margele din lacrimile sufletului, sa le poarte cat timp va zbura. Cand te va gasi sa le planga de fericire … Sa stii ca-s lacrimile mele …

In punga de langa inima am sa-i pun note muzicale si petale de trandafir. Bataile inimii sa presara in aer melodiile de dor ale chitarei mele, melodii de dragoste care le-am cantat doar pentru tine, iar mirosul imbatator al petalelor de trandafir sa iti strapunga respiratia … Sa stii ca e dragostea mea …

Am sa-i pun in buzunar zambetele pe care le-am adunat in toti acesti ani cand gandul imi zbura la tine. Doar gandurile imi aduceau fiori de fericire, ma impanzeau cu magia misterioasa ce persista in sufletul unui indragostit. Ma duceau la tine…

Sunt indragostita? De un strain … De un necunoscut …caruia sunt gata sa ii ofer toata increderea, credinta oarba, sufletul si inima, sa ma predau in fata lui  Stiu ca ingerul lui ma cauta undeva, asa cum il cauta si ingerul meu. O sa astept … numarand zilele singuratice, stiind ca fiecare zi poate aduce un miracol …  

Povestea creionului

 "Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, îl întreabă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar, mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion pe care, dacă reuşim să le menţinem, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui. A doua calitate: din când în cand trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion dar, până la urmă, va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun. A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că, a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău. Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţa va lasă urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta."

Paulo Coelho  

acOlo :x.

Vreau acolo unde totul e altfel.:)
 Acolo unde la răsărit, în fiecare zi viaţa prinde culori diferite de cele de ieri.
 Unde cînd se începe o nouă zi, ţi se pare că se începe o nouă viaţă.
 Unde la apus să vezi amurgul şi să nu’ţi fie dor de nimeni, pentru că îi vei putea avea alături.
 Acolo unde poţi să adormi în cîmp uitîndu’te la stele, doar pentru că îţi face plăcere.
 Acolo unde oamenii dăruiesc zîmbete şi vorbe calde gratuit, fără niciun interes ascuns.
 Acolo unde să poţi să’ţi simţi sufletul liber, să ştii că poţi face orice fără ca nimeni să nu te judece pentru asta.
 Acolo unde cuvîntul “nebun” este socotit ca un compliment.
 Acolo unde viaţa se întîlneşte cu visele şi merg împreună, de mînuţă.
Acolo unde poţi să zîmbeşti, să rîzi în hohote, să sari, să plîngi, să alergi, să ţipi şi pur şi simplu să taci..
Acolo unde vei găsi tacere şi linişte, iar cînd ai nevoie şi distracţie.
 Acolo unde să ajuţi pe cineva nu înseamnă că mai apoi aştepţi ceva în schimb.
Acolo unde vei putea citi în linişte o carte şi apoi să’ţi împarţi impresiile cu prietenul cel mai apropiat.

               Acolo unde iubirea este dăruită de persoanele dragi, pur şi simplu. 

  


          Acolo unde poţi cu adevărat să   trăieşti!  :x  


 <a href="http://blogmoney.com/ro/">cc2f7e77</a>

El si Ea :x

                                     

"A intrat pe usa. Era imbracata gros. El era in fata ei.

Ea s-a inrosit :"> , l-a privit o fractiune de secunda in ochi ;;) , apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita in prag. :(.

El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o pe coltul gurii. :*

A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace. :>

Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor.
Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea.

[Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata...]

A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea. ....

Si s-a oprit. :|

A privit-o banuitor.  Stia ca ascunde ceva.

In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa-i umble in buzunare.
Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.

A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana:

- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata.

- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.

El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Ea s-a asezat langa el.

Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet. :(

- Cum ai putut sa faci asa ceva?
Ea a raspuns soptit:
- Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul..." :|.  

<a href="http://blogmoney.com/ro/">cc2f7e77</a>