♥ Behind my smile is a story you'll never understand. ♥

Mi se parea ciudat sa o vad mereu atat de vesela si in acelasi timp sa ii citesc in ochi o tristete imensa.Nu intelegeam cum era posibil sa fie tot timpul cu zambetul pe buze daca sufletul ii plangea de cele mai multe ori.Nu putine au fost datile cad o priveam si parea atat de fericita,atat de linistita.Parea sa aiba tot ce isi dorea in viata.

   Era imposibil de realizat ca in spatele acelui zambet dulce,pictat parca de cei mai priceputi pictori,astfel incat sa nu lase loc de indoiala,se ascundea povestea trista a vietii ei.Zambetul ei larg ii masca fiecare durere,fiecare apasare a destinului pe al sau suflet. 

  Paradoxal insa,cum in opozitie cu magia pe care reusea sa i-o creeze acel zambet,erau ochii ei,privirea aceea care o dadea de gol.Ochii i-au fost mereu oglinda sufletului,i-au fost mereu impotriva.Caci daca zambetul i-a fost confident,ochii ii erau tradatorii cei mai aprigi,caci ei nu stiau sa minta.

  Cu toate astea,erau putini aceia ce aveau rabdarea si dorinta necesara de a ajunge sa o cunoasca,iar aceia care puteau sa ii citeasca in privire erau si mai putini.Toti obisnuiau sa o intrebe daca este bine,trecand mai departe,la un simplu raspuns afirmativ,doar cativa erau cei ce o imbarbatau "va fii bine!".

  Ea nu se agita prea mult din cauza asta,era resemnata,era cumva multumita ca isi putea duce masca atat de usor.Era intr-un fel amuzant in mod macabru sa obseve oamenii ce se dadeau cunoscatorii ai vietii ei,dar care in realitate nu stiau nimic.Si intr-adevar era mult mai bine asa.

   Uneori se simtea obosita,isi lasa masca undeva jos,parandu-i-se extenuanta,insa asta foarte rar,in prezenta acelora unde putea sa fie ea insasi.Fara zambete false,netemandu-se ca ochii ei o vor trada din nou....
   Dupa ce reusea sa se incarce,dupa ce reusea sa se autosugestioneze ca poate sa mearga mai departe,isi lua din nou masca si-o aseza cu grija pe chip,asemeni unui lucru fraged si nepretuit si isi continua drumul...