O singura lume. O singura dragoste. Un singur adevar.
Eu si tu.
Sfarsitul ? Unde exista inceput.
Aceeasi banca, acelasi loc, aceleasi idei preconcepute.
Aceleasi buze fine care`mi atingeau pielea, acel miros delicat cu care ma imbatam de obicei.
Cuvinte simple, spuse din inima.
Cuvinte care te fac sa visezi, sa zbori, sa uiti de tot, sa traiesti clipa.
Sentimente magice, profunde, inexplicabile.
Stele, luna, lacrimi, zambete, ploaie. Divin.
Perfectiune. Dorinta. Pasiune. Iubire. Intelegere.
Ti`ai putea dori mai mult ?
Intamplari ciudate, fara sens, lipsite de entuziasm.
Lucruri simple, neimportante, ridicole.
Toate incepeau sa prinda contur, sa insemne ceva pentru ceea ce urma sa fie " noi doi " .
Tristete ? Unde ? Cum ? Cand ? Imi amintesc ceva. Dar foarte vag.
Imi amintesc cum exista odata... candva demult in sufletul meu si imi ocupa majoritatea timpului.
Acum nu mai stiu cum e sa simti durere, am uitat. Am inlocuit melancolia cu extazul.
Simt cum fiecare gest imi da putere, curaj.
Nu exista plictiseala, oboseala, orgoliu. Nu !
Existam doar noi. Si`mi placea. <3
Dar timpul trece... Trece...
In fiecare secunda se schimba ceva, cu fiecare cuvant se schimba ceva.
Cu fiecare cuvant finalul acestei povesti se schimba.
Se schimba precum s`a schimbat si viata mea.
Tot ce e frumos trece mult prea repede. :-<
Magia a durat putin ... foarte putin.
Nu imi amintesc exact daca a existat cu adevarat sau doar m`am imbatat eu cu o iluzie.
Si astfel, cu fiecare minut care trecea durerea a inceput sa imi invadeze din nou trupul,
facandu`ma sa respir greu, sa cad in genunchi.
Dar m`am ridicat si am dat pagina indiferenta. :|
Acum ? Acum stau in acelasi scaun fara sa zic nimic.:-j
Ma gandesc doar la ce a fost, cum am dus totul la extrem, cum am sperat ca totul va fi bine.
Dar cui ii mai pasa ca a fost doar un vis ? :|
Dar poate va veni momentul cand te vei intoarce la mine si totul va capata un sens.
Eu nu pot trai un final fericit :)
`E prea târziu să spun că te`am uitat şi poate prea devreme să
spun că nu te mai iubesc .